11 definiții pentru «erezie»   declinări

EREZÍE, erezii, s. f. 1. Doctrină sau credință religioasă care ia naștere în sânul unei biserici, abătându-se de la dogmele consacrate, și care este condamnată de biserica respectivă. 2. Fig. Greșeală, eroare, rătăcire. – Din fr. hérésie, lat. haeresis.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EREZÍE, erezii, s. f. 1. Doctrină sau credință religioasă care ia naștere în sânul unei biserici, abătându-se de la dogmele consacrate și care este condamnată de biserica respectivă. 2. Fig. Greșeală, eroare, rătăcire. – Din fr. hérésie, lat. haeresis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Felicia | Semnalează o greșeală | Permalink

erezíe s. f., art. erezía, g.-d. art. erezíei; pl. erezíi, art. erezíile
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EREZÍE s. (BIS.) eres, (rar) necredință, (înv.) minciună. (A comite o ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EREZÍE ~i f. 1) Doctrină sau credință religioasă născută ca opoziție în sânul bisericii și persecutată de aceasta. 2) fig. Neconcordanță dintre percepție și realitate; viziune greșită. [G.-D. ereziei] /<fr. hérésie, lat. haeresis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EREZÍE s.f. 1. Doctrină contrară dogmelor religiei (mai ales religiei creștine catolice) care este condamnată de biserică. 2. (Fig.) Rătăcire, abatere, greșeală, eroare. [Gen. -iei. / cf. fr. héresie, it. eresia, gr. hairesis – alegere].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EREZÍE s. f. 1. concepție, opinie religioasă, filozofică sau politică contrară dogmelor, principiilor esențiale ale unei doctrine oficiale. 2. (fig.) rătăcire, abatere, greșeală, eroare. (< fr. hérésie, lat. haeresis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

erezíe s. f., art. erezía, g.-d. art. erezíei; pl. erezíi, art. erezíile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

erezie f. 1. doctrină contrară Bisericii oficiale; 2. fig. idee sau opiniune contrară celor în genere admise.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*erezíe f. (vgr. airesis, lat. háeresis, it. ῾eresía, fr. hérésie. V. diereză). Doctrină contrară bisericiĭ oficiale. Opiniune contrară opiniuniĭ generale. Fig. Rătăcire, greșală [!]: nu umbla cu asemenea ereziĭ!
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EREZÍE (‹ fr., lat.; {s} gr. hairesis „alegere”) s. f. 1. (În gândirea greacă clasică) Aderare la o anumită școală filozofică; (în „Noul Testament”) partid, grupare, spirit sectar (ex. saducheii, fariseii), fără angajarea unei atitudini schismatice față de structura doctrinară din care face parte; (în gândirea creștină primară și mai târziu) interpretare nepotrivită, în opoziție cu dogma creștină sau respingerea acesteia (ex. arianismul, nestorianismul); eroare teologică. Este diferită de apostazie șo schismă. 2. Mișcare socială centrifugă în sânul unei comunități religioase., întemeiată pe interpretarea eronată a învățăturii creștine tradiționale (ex. bogomilismul, husitismul). 3. (Fig.) Greșeală, abatere, rătăcire.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink