EREDITÁTE, eredități, s. f. 1. Proprietate a viețuitoarelor de a transmite urmașilor caracterele genetice specifice fiecărei specii. 2. (Jur.) Moștenire, succesiune. 3. Proprietate a unui lucru sau a unui fenomen de a depinde de acțiunile momentane, precum și de stările succesive anterioare. – Din fr. hérédite, lat. hereditas, -atis.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
viomih
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EREDITÁTE ~ăți f. 1) Proprietate a materiei vii de a transmite urmașilor caracteristicile sale morfologice, fiziologice și biochimice. 2) jur. Transmitere a unei averi, moșii sau a unui titlu pe cale de moștenire. /<fr. hérédité, lat. hereditas, ~atis
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EREDITÁTE s.f. 1. Transmitere a anumitor caractere de la o generație la alta. 2. Succesiune, moștenire. [Var. hereditate s.f. / cf. lat. hereditas, fr. hérédité].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EREDITÁTE s. f. 1. transmitere din generație în generație a anumitor caractere. 2. succesiune, moștenire. (< fr. hérédité, lat. hereditas)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ereditáte s. f., g.-d. art. eredității; pl. eredități
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*ereditáte f. (lat. heréditas, -átis). Moștenire, succesiune: a ajunge rege pin [!] ereditate. Transmitere din tată în fiŭ a unor calitățĭ orĭ defecte (atavizm).
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EREDITÁTE (‹ fr., lat.) s. f. 1. Însușire fundamentală a materiei vii de a transmite de la o generație la alta factorii genetici (genele). ◊ E. celulară = transmitere a informației genetice existente în structurile DNA celulare. E. citoplasmatică = transmitere a informației genetice existente în formațiuni specifice extranucleare, ce nu se supune legilor mendeleene. E. controlată de sex = transmitere diferită a informației genetice. la cele două sexe. E. cromozomială = transmitere a informației genetice cantonată în cromozomi. E. extracromozomială = transmitere a informației genetice implicate în sterilitatea masculină. 2. Proprietate a stării unui material sau a unui fenomen de a depinde atât de acțiunile momentane, cât și de mulțimea stărilor succesive anterioare. 3. (Dr.) Moștenire; avere succesorală.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink