ERÉDE, erezi, s. m. (Livr.) Moștenitor. – Din lat. hères, -dis, it. erede.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ERÉDE s.m. Moștenitor. [Var. herede s.m. / < lat. heres, it. erede].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ERÉDE s. m. moștenitor. (< lat. heres, -dis, it. erede)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ERÉDE s. v. moștenitor, succesor, urmaș.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

eréde s. m., pl. erézi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*eréde m. (lat. héres, herédis). Rar. Moștenitor.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

ERÉDE (‹ lat., fr.) s. m. Persoană cu vocație succesorală (legală) universală sau cu titlu universal; moștenitor.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink