O definiție pentru «erbaceu»   declinări

*erbacéŭ, -‚ee adj. (lat. herbáceus). Bot. Se zice despre plantele al căror cotor e moale și pĭere în fie care [!] an, în opoz. cu lemnos.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink