eratic, ~ă a [At: BARASCH, M. II, 214/13 / S și: erra~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr erratique, lat erraticus] 1 (Liv) Care este instabil Si: mișcător, mobil. 2 (Liv) Care nu este fix Si: mișcător, mobil. 3 (Glg; îs) Bloc (stâncă sau piatră) (~ă) Bloc de rocă transportat (de ghețari) în regiuni diferite ca structură geologică. 4 (Glg; îs) Teren ~ Sol în care au fost depozitate blocuri mobile. 5 (Ast; îvr; îs) Stea ~ă Planetă. 6 (Îvr; îs) Insulă ~ Insulă plutitoare. 7 (Med; îs) Friguri ~ice Friguri intermitente. 8 (Med; îs) Dureri ~ice Dureri care nu se pot localiza. 9 (Liv; d. oameni; mai ales în contexte figurate) Rătăcitor.

ERATIC, -Ă, eratici, -e, adj. (Mai ales în expr.) Bloc eratic (sau stîncă eratică) = bloc de piatră adus de cele mai multe ori de ghețari și așezat în regiuni cu care n-are nimic comun din punct de vedere geologic.

ERATIC, -Ă adj. Care nu este fix; neregulat. ◊ Bloc eratic = bloc de piatră de dimensiuni mari, adus de ghețari și rămas într-un anumit loc în urma retragerii acestora. [< fr. erratique, cf. lat. errare – a rătăci].

ERATIC, -Ă adj. care nu este fix; rătăcitor, neregulat. ♦ bloc ~ = bloc de piatră de dimensiuni mari, adus de ghețari și rămas într-un anumit loc în urma retragerii acestora. (< fr. erratique, lat. erraticus)

ERATIC ~că (~ci, ~ce) Care vădește lipsă de stabilitate. ◊ Bloc (sau stâncă) ~ bucată mare de piatră, adusă de ghețari, a cărei structură geologică diferă radical de cea a terenului din jur. Teren ~ acumulare de materiale de altă natură decât a solului din jur. /<fr. erratique, lat. erraticus

eratic a. 1. Med. neregulat: friguri eratice; 2. Geol. transportat de aiurea: blocuri eratice.

*erátic, -ă adj. (lat. erráticus, rătăcitor, d. errare, a rătăci, a greși. V. eroare, rătăcesc). Med. Intermitent, iregular: frigurĭ eratice. Geol. Stîncă eratică, bloc eratic, care, pintr’o cauză oare-care, se află dus departe de zăcămîntu luĭ natural.

eratic (livr.) (instabil) adj. m., pl. eratici; f. eratică, pl. eratice

eratic (care nu este fix) adj. m., pl. eratici; f. eratică, pl. eratice

eratic (care nu este fix) adj. m., pl. eratici; f. sg. eratică, pl. eratice

eratic, bloc ∼, (engl.= erratic fragment, stone) rătăcitor, despre un fragment de rocă de dimensiuni mari purtat în masa unui ghețar și depus la distanțe mari de locul din care a fost rupt. B.e. au constituție petrografică mult diferită de a substratului pe care repauzează. V. și exotic.