ERADICÁRE, eradicări, s. f. Acțiunea de a eradica și rezultatul ei. – V. eradica.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de romac | Semnalează o greșeală | Permalink

ERADICÁRE s.f. Acțiunea de a eradica și rezultatul ei; eradicație. [< eradica].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ERADICÁRE s. v. dezrădăcinare, stârpire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

eradicáre s. f., g.-d. art. eradicării; pl. eradicări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ERADICÁ, eradíc, vb. I. Tranz. A smulge din rădăcini, a dezrădăcina; p. ext. a stârpi, a desființa. – Din lat., it. eradicare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A ERADICÁ ~chéz tranz. A smulge din rădăcini; a dezrădăcina. /<lat. eradicare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ERADICÁ vb. I. tr. (Latinism) A smulge din rădăcini, a dezrădăcina; (p. ext.) a stârpi, a desființa, a extirpa. [P.i. eradíc. / < lat., it. eradicare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ERADICÁ vb. tr. a smulge din rădăcini, a dezrădăcina; (p. ext.) a stârpi, a desființa, a extirpa. (< lat., it. eradicare, fr. éradiquer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ERADICÁ vb. v. dezrădăcina, stârpi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

eradicá vb., ind. prez. 1 sg. eradichéz, 3 sg. și pl. eradicheáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink