EPURATÓR, epuratoare, s. n. Aparat sau instalație care servește la epurarea materialelor solide sau gazoase. – Din fr. epurateur.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EPURATÓR ~oáre n. Aparat folosit pentru epurare; purificator. /<fr. épurateur
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EPURATÓR s.n. Aparat cu ajutorul căruia se face curățirea unui material de substanțele nefolositoare sau dăunătoare. [Cf. fr. épurateur].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EPURATÓR s. n. aparat, instalație care servește la îndepărtarea impurităților dintr-un material solid sau fluid. (< fr. épurateur)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EPURATÓR s. (TEHN.) purificator. (~ pentru apa potabilă.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
epuratór s. n., pl. epuratoáre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink