epoletă sf vz epolet

epoletă f. 1. ornament cu ciucuri ce militarii poartă pe umeri și care servă a arăta gradul; 2. grad de ofițer: a obținut epoleta (= fr. épaulette).

epaulet sn vz epolet

epolet sm [At: AR (1829), 190⁷/1 / S și: (înv) epaul~ / V: (înv) ~ă sf (reg) apal~ (pl: ~uri) sn, (îvr) ~lit (pl: ~e), spal~ sn / Pl: ~eți, (înv) ~e, ~uri sn / E: fr épaulette, apalet, it spalletta] 1 Bandă de stofă care se aplică pe umerii uniformelor (militare) și pe care se indică, de obicei, gradul și specialitatea. 2 (Fig) Grad de ofițer. 3 Accesoriu de îmbrăcăminte, de forma unei benzi, folosit ca ornament pe umerii unei bluze, unei rochii etc.

epolit sf vz epolet

* EPOLET (pl. -ete), * EPOLETĂ (pl. -ete) sf. 🎖️ 1 Ornament format dintr’o bantă lată de țesătură de fir, împodobită mai adesea de ciucuri, pe care-l poartă militarii la fie-care umăr al vestonului sau mantalei (🖼 1993): ce viclenie! să mă uite... pentrucă nu port epolet (NEGR.); îi cade epoletul (DLVR.) ¶ 3 Grad de ofițer: a obținut epoleta [fr. épaulette].

*EPOLET (pl. -ete), *EPOLETĂ (pl. -ete) sf. 🎖️ 1 Ornament format dintr’o bantă lată de țesătură de fir, împodobită mai adesea de ciucuri, pe care-l poartă militarii la fie-care umăr al vestonului sau mantalei (🖼 1993): ce vicleniei să mă uite... pentrucă nu port epolete NEGR.; îi cade epoletul DLVR. ¶ 2 Fig. Grad de ofițer: a obținut epoleta [fr. épaulette].

EPOLET, epoleți, s. m. Bandă de stofă (uneori tivită sau acoperită cu galon de fir, alteori mărginită și de franjuri), care se aplică pe umerii uniformelor. [Generalul], cu epoleți mari de aur care cădeau pe umeri în jos, trecea zvelt de la o sală la alta. CAMIL PETRESCU, O. I 193. Sublocotenentul își aranjă... zăpăcit epoletul stîng. SAHIA, N. 89. – PL și: (n.) epolete (NEGRUZZI, S. I 66), epoleturi (KOGĂLNICEANU, S. 111).

EPOLET, epoleți, s. m. Bandă de stofă care se aplică pe umerii uniformelor și pe care de obicei se indică gradul, specialitatea etc. – Fr. épaulette.

EPOLET s.m. Bandă (carton îmbrăcat cu stofă) care se aplică pe umerii uniformelor militare și pe care se indică gradul, specialitatea militară etc. [Pl. -eți, (s.n.) -te, -turi. / < rus. epolet, cf. fr. épaulette].

EPOLET s. m. 1. accesoriu pe umerii uniformelor pe care se indică gradul și specialitatea militară. 2. extremitate superioară a vârfului unui catarg. (< rus. epolet, fr. épaulette)

EPOLET ~ți m. Fâșie de stofă prinsă pe umerii uniformelor militare, pe care se indică gradul și genul de arme. /<fr. épaulette

epolét n., pl. e, și m. (rus. epolét, d. fr. épaulette, dim. d. épaule, vfr. espalde, din espadle, lat. spáthula și spátula, dim. d. spatha, spadă lată; vgr. spáthe. V. spalier, spată). Ornament cu cĭucurĭ saŭ alt-fel pe care militariĭ îl poartă la umeriĭ tuniciĭ. Fig. Gradu de ofițer: a obținut epoletu. – Pe la 1850 și spalét (it. soaletta).

epolet s. m., pl. epoleți

epolet s. m., pl. epoleți

epolet s. m., pl. epoleți

epolet, -ți.

epoletă (epolete), s. f. – Bandă de stofă pe umerii uniformelor cu însemnele gradului. – Var. epolet. Fr. épaulette, var. din germ. Epaulet, prin intermediul rus. epoletŭ (Sanzewitsch 282; Bogaci).

EPOLET s. (MIL.) (înv.) spalet. (Ofițeri cu ~ți.)

EPOLET s. (MIL.) (înv.) spalet. (Ofițeri cu ~.)