EPIZOOTÍE, epizootii, s. f. Extinderea unei boli contagioase într-un timp scurt, prin contaminare, la un număr mare de animale dintr-o localitate, regiune etc.; boleaznă, epidemie, molimă. [Pr.: -zo-o-] – Din fr. épizootie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EPIZOOTÍE ~i f. Răspândire în masă și pe teritorii mari a unei boli contagioase la animale. /<fr. épizootie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EPIZOOTÍE s.f. Epidemie la animale. [Gen. -iei. / < fr. épizootie, cf. gr. epi – peste, zoon – animal].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EPIZOOTÍE s. f. epidemie la animale. (< fr. épizootie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EPIZOOTÍE s. (MED. VET.) molimă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

epizootíe s. f. (sil. -zo-o-), art. epizootía, g.-d. art. epizootíei; pl. epizootíi, art. epizootíile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*epizootíe f. (d. vgr. epí, pe, și zoótes, natura animală). Epidemie la animale, ca: răpcĭuga, dalacu ș. a.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink