EPÍTROP, epitropi, s. m. 1. Tutore. 2. (Reg.) Administrator al unui bun, în special al averii unei biserici; efor. [Acc. și: epitróp]. – Din ngr. epítropos.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EPÍTROP ~i m. 1) Persoană care tutelează pe cineva; om care are grijă de o persoană incapabilă de a acționa independent (minor, bătrân ș. a.) și administrează bunurile ei materiale; tutore. 2) înv. Administrator al unor bunuri, mai ales bisericești. [Sil. e-pi-trop] /<ngr. epitropos
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EPÍTROP s. 1. v. tutore. 2. v. efor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

epítróp (-pi), s. m. – Administrator, efor. Mr. pitrup. Ngr. ἐπίτροπος (sec. XVIII, cf. Gáldi 182), cf. alb. pitrúp, bg. pítrop. – Der. epitropie, s. f. (tutelă; eforie; funcție de epitrop), din ngr. ἐπιτροπία.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

epítrop s. m. (sil. -trop), pl. epítropi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

epítrop m. (ngr. Și vgr. epí-tropos. V. trop, tropic, eliotrop, geotropic). Tutor. Curator. Mold. Efor (de spital, de biserică).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink