EPITRÍT s. n. vers greco-latin din trei silabe lungi și una scurtă. (< fr. epitritos)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

epitrit (‹gr. ἐπίτριτος, „care cuprinde un întreg + 1/3”; lat. sesquitertius, „raport de 4/3”), (în prozodia* greco-latină) unitate metrică cuprinzând 3 silabe lungi și una scurtă, ceea ce dă naștere, între perechile de silabe, unui raport de 4/3. Poziția silabei scurte determină patru specii ale acestui metru: I. U--- II. -U-- III. --U- IV. ---U
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

dactilo-epitrit (‹ gr. δάϰτυλος + ἐπίτριτος), [în metrica (2) antică] asociere de serii dactilice* cu epitrit* II (derivat, la rândul lui, din dipodia trohaică). V. epitrit.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink