EPISTÍL, epistiluri, s. n. (Arhit.) Arhitravă. – Din fr. épistyle.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EPISTÍL s.n. (Arhit.) Parte de antablament rezemată direct pe coloane; arhitravă. [< fr. épistyle, cf. gr. epistylion < epi – pe, stylos – coloană].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EPISTÍL s. n. arhitravă. (< fr. épistyle, lat. epistylium)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EPISTÍL s. v. arhitravă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

epistíl s. n. (sil. mf. -stil), pl. epistíluri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink