EPISTEMOLOGÍE s. f. 1. Parte a gnoseologiei care studiază procesul cunoașterii așa cum se desfășoară în cadrul științelor; teorie a cunoașterii științifice. 2. (Impr.) Gnoseologie. – Din fr. épistémologie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de laurap | Semnalează o greșeală | Permalink

EPISTEMOLOGÍE f. Parte a gnoseologiei care studiază procesul cunoașterii umane în cadrul diferitelor științe; teorie a cunoașterii științifice. [G.-D. epistemologiei] /<fr. épistemologie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EPISTEMOLOGÍE s.f. Parte a gnoseologiei care studiază procesul cunoașterii din cadrul diferitelor științe; teorie a cunoașterii. [Gen. -iei. / < fr. épistémologie, cf. gr. episteme – știință, logos – studiu].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EPISTEMOLOGÍE s. f. parte a gnoseologiei care studiază procesul cunoașterii din cadrul diferitelor științe; teorie a cunoașterii științifice. (< fr. épistémologie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EPISTEMOLOGÍE s. v. teoria cunoașterii.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

epistemologíe s. f., art. epistemología, g.-d. epistemologíi, art. epistemologíei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink