EPISTEMOLOGÍE s. f. 1. Parte a gnoseologiei care studiază procesul cunoașterii așa cum se desfășoară în cadrul științelor; teorie a cunoașterii științifice. 2. (Impr.) Gnoseologie. – Din fr. épistémologie.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de laurap | Greșeală de tipar | Permalink

EPISTEMOLOGÍE f. Parte a gnoseologiei care studiază procesul cunoașterii umane în cadrul diferitelor științe; teorie a cunoașterii științifice. [G.-D. epistemologiei] /<fr. épistemologie
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

EPISTEMOLOGÍE s. f. parte a gnoseologiei care studiază procesul cunoașterii din cadrul diferitelor științe; teorie a cunoașterii științifice. (< fr. épistémologie)
Sursa: MDN | Adăugată de raduborza | Greșeală de tipar | Permalink

EPISTEMOLOGÍE s.f. Parte a gnoseologiei care studiază procesul cunoașterii din cadrul diferitelor științe; teorie a cunoașterii. [Gen. -iei. / < fr. épistémologie, cf. gr. episteme – știință, logos – studiu].
Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Greșeală de tipar | Permalink

EPISTEMOLOGÍE s. v. teoria cunoașterii.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

epistemologíe s. f., art. epistemología, g.-d. epistemologíi, art. epistemologíei
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink