EPISTEM(O)- elem. „cunoaștere”. (< fr. épistém/o/-, cf. gr. episteme, știință)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EPISTÉMĂ s. f. (fil.) schemă, configurație inconștientă care ar sta la baza cunoașterii. (< gr. episteme)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

epistémă s. f., g.-d. art. epistémei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

EPISTÉMĂ (‹ fr. {i}; {s} gr. episteme „cunoaștere”) s. f. Caracteristică generală a cunoașterii într-o anumită epocă și care asigură comunicarea între discursurile epistemologice ale diferitelor științe din acea epocă. Termenul a căpătat o mare circulație o dată cu lucrarea lui M. Foucault „Cuvintele și lucrurile” (1966).
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink