EPIPLÓCĂ, epiploce, s. f. (Lit.) Concatenație. – Din fr. épiploque.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EPIPLÓCĂ s.f. (Ret.) Concatenație. [< fr. épiploque, cf. gr. epiploke].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EPIPLÓCĂ s. f. concatenație (1). (< fr. épiploque)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

epiplócă s. f., pl. epiplóce
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink