EPIMÓNĂ, epimone, s. f. (Lit.) Comorație (2). – Din fr. épimone.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EPIMÓNĂ s.f. (Ret.) Comorație. [Cf. fr. épimone, gr. epimone].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EPIMÓNĂ s. f. comorație (2). (< fr. épimone, gr. epimone)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink