EPILOGÁ, epiloghez, vb. I. Tranz. (Rar) A încheia, a termina. ♦ A găsi de spus ceva în plus la orice. – Din fr. épiloguer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EPILOGÁ vb. I. tr. (Rar) A încheia, a termina. ♦ A găsi de spus ceva în plus la orice. [< fr. épiloguer, it. epilogare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EPILOGÁ vb. tr. a face comentarii asupra unui fapt, eveniment etc.; a conclude. (< fr. épiloguer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EPILOGÁ vb. v. isprăvi, încheia, sfârși, termina.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

epilogá vb., ind. prez. 1 sg. epiloghéz, 3 sg. și pl. epilogheáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink