EPILÉPTIC, -Ă, epileptici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Cu caracter de epilepsie; asemănător cu manifestările epilepsiei; năbădăios. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) bolnavă de epilepsie. – Din fr. épileptique, lat. epilepticus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de viomih | Semnalează o greșeală | Permalink

EPILÉPTIC¹ ~că (~ci, ~ce) Care ține de epilepsie; propriu epilepsiei. /<fr. épileptique, lat. epilepticus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EPILÉPTIC² ~că (~ci, ~ce) m. și f. Persoană care suferă de epilepsie. /<fr. épileptique, lat. epilepticus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EPILÉPTIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de epilepsie. [Cf. fr. épileptique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EPILÉPTIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de epilepsie. (< fr. épileptique, lat. epilepticus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EPILÉPTIC s., adj. (MED.) comițial, (reg.) năbădăios, stropșit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

epiléptic adj. m., s. m., pl. epiléptici; f. sg. epiléptică, pl. epiléptice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*epiléptic, -ă adj. (vgr. epileptikós). De epilepsie: convulsiunĭ epileptice. Fig. Furios, dezordonat: gesturĭ epileptice. Subst. Bolnav de epilepsie.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink