EPIGRAFÍE s. f. Disciplină auxiliară a istoriei care se ocupă cu descifrarea și cu interpretarea inscripțiilor vechi, făcute de obicei pe piatră, metal, lemn etc. – Din fr. épigraphie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de viomih | Semnalează o greșeală | Permalink

EPIGRAFÍE ~i f. Știință care se ocupă cu studiul inscripțiilor vechi. [G.-D. epigrafiei; Sil. -pi-graf] /<fr. épigraphie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EPIGRAFÍE s.f. Știință care se ocupă cu descifrarea și interpretarea inscripțiilor. [Gen. -iei. / < fr. épigraphie].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EPIGRAFÍE s. f. disciplină auxiliară a istoriei care se ocupă cu descifrarea și interpretarea inscripțiilor. (< fr. épigraphie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

epigrafíe s. f. (sil. -gra-), art. epigrafía, g.-d. epigrafíi, art. epigrafíei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*epigrafíe f. (d. vgr. epigraphé, inscripțiune, derivat d. grápho, scriŭ). Știința citiriĭ inscripțiunilor vechĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink