EPIGÓNIC, -Ă, epigonici, -ce, adj. Al epigonilor, caracteristic epigonismului. – Epigon + suf. -ic.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EPIGÓNIC, -Ă adj. De epigon (2) [în DN]. [Cf. it. epigonico].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EPIGÓNIC, -Ă adj. de epigon (2). (< it. epigonico)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

epigónic adj. m., pl. epigónici; f. sg. epigónică, pl. epigónice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink