EPIFÍZĂ, epifize, s. f. 1. Capătul oaselor lungi, format din țesut spongios. 2. (Și în sintagma glandă epifiză) Glandă pineală. – Din fr. épiphyse.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de viomih | Semnalează o greșeală | Permalink

EPIFÍZĂ ~e f. 1) Glandă endocrină situată în interiorul craniului; glandă pineală. 2) Extremitate lărgită și spongioasă a unui os tubular. /<fr. épiphyse
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EPIFÍZĂ s.f. 1. Extremitatea mai umflată a unui os lung. 2. Glanda pineală. [< fr. épiphyse, cf. gr. epi – deasupra, physis – creștere].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EPIFÍZĂ s. f. 1. extremitatea, mai umflată, a unui os lung. 2. glanda pineală. (< fr. épiphyse)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EPIFÍZĂ s. (ANAT.) glandă pineală. (~ este o glandă endocrină.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

epifíză s. f., g.-d. art. epifízei; pl. epifíze
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink