EPIFÍT, -Ă, epifiți, -te, adj. (Despre plante; și substantivat) Care trăiește fixat pe altă plantă fără a fi parazit, aceasta servindu-i numai ca sprijin. – Din fr. épiphyte.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EPIFÍT, -Ă adj. (Despre plante) Care trăiește pe suprafața altor plante, pe care le folosește numai ca sprijin. [< fr. épiphyte, cf. gr. epi – pe, phyton – plantă].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EPIFÍT, -Ă adj., s. f. (plantă) care crește pe suprafața altor plante, doar ca suport. (< fr. épiphyte)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

epifít adj. m., pl. epifíți; f. sg. epifítă, pl. epifíte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*epifít, -ă adj. (vgr. epíphytos, răsădit pe). Bot. Care crește lipit orĭ agățat de copacĭ (ca mușchĭu saŭ vanilia), dar nu parazit. V. liană.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink