EPIFENOMÉN, epifenomene, s. n. Fenomen secundar care însoțește un alt fenomen esențial, fără să-l influențeze. – Din fr. épiphénomène.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de mihvar | Semnalează o greșeală | Permalink

EPIFENOMÉN s.n. 1. (Fil.) Fenomen secundar a cărui prezență sau lipsă nu alterează producerea fenomenului esențial. 2. Simptom accesoriu în cursul unei boli, fără legătură directă cu aceasta. [< fr. épiphénomène].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EPIFENOMÉN s. n. 1. (fil.) fenomen secundar a cărui prezență sau lipsă nu alterează producerea fenomenului esențial. 2. simptom accesoriu în cursul unei boli, fără legătură directă cu aceasta. (< fr. épiphénomène)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

epifenomén s. n., pl. epifenoméne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink