EPIDÉMIC, -Ă, epidemici, -ce adj. (Despre unele boli) Cu caracter de epidemie; contagios, molipsitor. – Din fr. épidémique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de viomih | Semnalează o greșeală | Permalink

EPIDÉMIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de epidemie; care are caracter de epidemie. /<fr. épidémique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EPIDÉMIC, -Ă adj. De epidemie; contagios. [< fr. épidémique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EPIDÉMIC, -Ă adj. cu caracter de epidemie; contagios. (< fr. épidémique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

epidémic adj. m., pl. epidémici; f. sg. epidémică, pl. epidémice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*epidémic, -ă adj. (d. epidemie). De epidemie, general: boală epidemică. Fig. Iron. Entusiazm [!] epidemic.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PAROTIDITĂ EPIDÉMICĂ s. v. oreion.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink