EPICONTINENTAL, -Ă, epicontinentali, -e, adj. (Despre mări, regiuni etc.) Situat la marginea sau în interiorul unui continent. ◊ (Geol.) Depozit epicontinental = depozit constituit din roci depuse pe platforma continentală sau pe fundul mărilor. – Din it. epicontinentale.

epicontinental, ~ă a [At: LTR² / Pl: ~i, ~e / E: epi- + continental, cf it epicontinentale] 1 (D. mare) Care este situat la marginea sau în interiorul unui continent. 2 Care este specific mărilor situate la marginea sau în interiorul unui continent. 3 (Glg; îs) Depozit ~ Depozit depus pe prispa continentală.

EPICONTINENTAL, -Ă, epicontinentali, -e, adj. (Despre mări, regiuni etc.) Situat la marginea sau în interiorul unui continent. ◊ (Geol.) Depozit epicontinental = depozit constituit din roci depuse pe prispa continentală. – Din it. epicontinentale.

EPICONTINENTAL, -Ă adj. (Despre soluri) De origine sedimentară marină, suprapus unor mase continentale. ◊ Mare epicontinentală = mare cu adîncimea sub 200 m, situată la marginea sau în interiorul unui continent. [Cf. it. epicontinentale].

EPICONTINENTAL, -Ă adj. (despre relief) situat deasupra platformei continentale. ♦ mare ~ă = parte a mării la marginea sau în interiorul unui continent. (< fr. épicontinental)

EPICONTINENTAL ~ă (~i, ~e) (despre mări, regiuni etc.) Care este situat la marginea sau în interiorul unui continent. /<it. épicontinentale

epicontinental adj. m., pl. epicontinentali; f. epicontinentală, pl. epicontinentale

epicontinental adj. m., pl. epicontinentali; f. epicontinentală, pl. epicontinentale

epicontinental adj. → continental

epicontinental, mare ∼ (ă), (engl.= epicontinental sea) apele ce acope-ră prelungirea ariei continentale în dom. marin, adică spațiul dintre țărm și povârnișul continental; se caracterizează prin adâncime relativ mică și corespunde zonei neritice de acumulare.