EPARHÍE, eparhii, s. f. Diviziune administrativă bisericească, condusă de un episcop; episcopie, dieceză. – Din ngr. eparhía.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de thiess | Semnalează o greșeală | Permalink

EPARHÍE ~i f. Diviziune administrativă bisericească, condusă de un episcop; episcopie. [G.-D. eparhiei] /<ngr. eparhia
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EPARHÍE s. f. 1. circumscripție administrativă în Imperiul Roman de Răsărit. 2. subdiviziune a diecezei în biserica bizantină, condusă de un episcop; episcopie. (< fr. eparchie, gr. eparkhia)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EPARHÍE s. v. episcopie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

eparhíe (eparhíi), s. f. – Dioceză. – Mr. eparhie. Ngr. ἐπαρχία (Murnu 21; Gáldi 180). Sec. XVII. – Der. eparhial, adj. (diocezan); eparhiot, s. m. (diocezan).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

eparhíe s. f., art. eparhía, g.-d. art. eparhíei; pl. eparhíi, art. eparhíile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*eparhíe f. (vgr. eparhia). Dieceză, maĭ multe județe supuse jurisdicțiuniĭ unuĭ episcop, unuĭ mitropolit orĭ unuĭ patriarh. – Și epárhie (după rus.).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink