EPAGÓGIC, -Ă, epagogici, -ce, adj. (În filosofia lui Aristotel; despre silogisme) Inductiv. – Din fr. épagogique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

EPAGÓGIC, -Ă adj. (În filozofia lui Aristotel; despre silogisme) Inductiv. [< fr. épagogique, cf. gr. epagoge – inducție].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EPAGÓGIC, -Ă adj. (la Aristotel; despre silogisme) inductiv. (< fr. épogogique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

epagógic adj. m., pl. epagógici; f. sg. epagógică, pl. epagógice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink