EO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „de la început”, „cel mai vechi”. [Pron. e-o-. / < fr. éo-, cf. gr. eos – auroră].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EO- elem. „de început, primitiv, preistoric”. (< fr. éo-, cf. gr. eos, auroră, zori)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SAEPE QUOD DATUR EXIGUUM EST, QUOD SEQUITUR EX EO MAGNUM (lat.) deseori darul este neînsemnat, dar semnificația lui este imensă – Seneca, „Epistulae”, 81, 14.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink