ENUNȚÁRE, enunțări, s. f. Acțiunea de a enunța și rezultatul ei – V. enunța.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

ENUNȚÁRE s.f. Acțiunea de a enunța; enunț. [< enunța].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ENUNȚÁRE s. 1. formulare. (~ unei judecăți.) 2. v. emitere.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

enunțáre s. f., g.-d. art. enunțării; pl. enunțări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ENUNȚÁ, enúnț, vb. I. Tranz. A formula, a exprima, a expune o idee, o teorie etc. – Din fr. énoncer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

A ENUNȚÁ enúnț tranz. (ipoteze, teorii, opinii) A pune în circulație; a lansa; a emite. /<fr. énoncer, lat. enuntiare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ENUNȚÁ vb. I. tr. A spune, a formula, a exprima, a expune (idei, teorii). [P.i. enúnț. / < it. enunziare, fr. énoncer, lat. enuntiare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ENUNȚÁ vb. tr. a formula, a expune o idee, o teorie. (< fr. énoncer, lat. enuntiare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ENUNȚÁ vb. 1. a formula. (A ~ o judecată de valoare.) 2. v. emite.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

enunțá (enúnț, enunțát), vb. – A exprima. Lat. enuntiare, prin intermediul fr. énouncer. – Der. enunț, s. n.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

enunțá vb., ind. prez. 1 sg. enúnț, 3 sg. și pl. enúnță
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*2) enúnț, a -á v. tr. (lat. e-nuntiare). Exprim precis pin [!] vorbe orĭ pin scris: a enunța o teoremă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*enunțiațiúne f. (lat. e-nuntiátio, -ónis). Acțiunea saŭ modu de a enunța: enunțarea unuĭ fapt. – Și -áție, dar maĭ des -áre.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink