ENÚNȚ, enunțuri, s. n. Formulare a datelor unei probleme, a unei judecăți; formulă prin care se exprimă ceva. – Din enunța (derivat regresiv).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

ENÚNȚ ~uri n. 1) Propoziție care exprimă un sens; formă lingvistică de exprimare a unei judecăți. 2) mat. Formulare a datelor unei probleme cu indicarea celor ce trebuie aflate. /<fr. énoncé
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ENÚNȚ s.n. Formulare, enunțare, expunere (a unei idei, a unei probleme); formulă. [< enunța].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ENÚNȚ s. n. 1. formulare a unei idei, a unui înțeles. 2. (mat.) formulare a datelor unei probleme. (< enunța)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ENÚNȚ s. formulă. (Un ~ matematic.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

enúnț s. n., pl. enúnțuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*1) enúnț n., pl. urĭ (d. a enunța, ca și denunț d. denunța). Cuvintele pin [!] care se enunță.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*2) enúnț, a -á v. tr. (lat. e-nuntiare). Exprim precis pin [!] vorbe orĭ pin scris: a enunța o teoremă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ENUNȚÁ, enúnț, vb. I. Tranz. A formula, a exprima, a expune o idee, o teorie etc. – Din fr. énoncer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

A ENUNȚÁ enúnț tranz. (ipoteze, teorii, opinii) A pune în circulație; a lansa; a emite. /<fr. énoncer, lat. enuntiare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ENUNȚÁ vb. I. tr. A spune, a formula, a exprima, a expune (idei, teorii). [P.i. enúnț. / < it. enunziare, fr. énoncer, lat. enuntiare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ENUNȚÁ vb. tr. a formula, a expune o idee, o teorie. (< fr. énoncer, lat. enuntiare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ENUNȚÁ vb. 1. a formula. (A ~ o judecată de valoare.) 2. v. emite.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

enunțá (enúnț, enunțát), vb. – A exprima. Lat. enuntiare, prin intermediul fr. énouncer. – Der. enunț, s. n.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

enunțá vb., ind. prez. 1 sg. enúnț, 3 sg. și pl. enúnță
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink