ENTUZIÁSM, entuziasme, s. n. Stare de însuflețire puternică; avânt, înflăcărare; pasiune (în vorbire), exaltare. [Pr.: -zi-asm] – Din fr. enthousiasme.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

ENTUZIÁSM n. Imbold lăuntric puternic care înlesnește realizarea unei acțiuni; exaltare; elan; avânt; înflăcărare; ardoare. [Sil. en-tu-zi-asm] /<fr. enthousiasme
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ENTUZIÁSM s.n. Însuflețire puternică, avânt, înflăcărare; exaltare; emoție extraordinară. [Pron. -zi-asm, pl. -me, -muri. / < fr. enthousiasme, it. entusiasmo, cf. gr. enthousiasmos – emoție puternică].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ENTUZIÁSM s. n. însuflețire puternică, avânt, înflăcărare; exaltare. (< fr. enthousiasme, gr. enthousiasmos)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ENTUZIÁSM s. ardoare, avânt, elan, înflăcărare, înfocare, însuflețire, pasiune, patimă, pornire, (livr.) fervență, fervoare, patos, (rar) ardență, (Mold.) ahotă, (înv.) porneală, săltare, (fig.) aprindere, căldură, flacără, foc, pojar, suflu, zbor. (~ specific tinereții.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

entuziásm s. n. (sil. -zi-asm), pl. entuziásme
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*entusiázm n., pl. e și urĭ (vgr. enthusiasmós, inspirațiune divină, d. theós, zeŭ). Mare bucurie și însuflețire: toțĭ primiră cu entusiazm declarațiunea de războĭ. Mare admirațiune: eleviĭ aŭ în general entusiazm pentru profesorĭ. – Și -ziazm (după fr.).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink