6 definiții pentru «entropie»   declinări

ENTROPIE, entropii, s. f. 1. Mărime de stare termică a sistemelor fizice, care crește în cursul unei transformări ireversibile a lor și rămâne constantă în cursul unei transformări reversibile. 2. Mărime fundamentală în teoria informației, care indică cantitatea de informație raportată la un element al mesajului transmis. 3. P. gener. Măsură care indică gradul de organizare al unui sistem. – Din fr. entropie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de viomih | Semnalează o greșeală | Permalink

ENTROPÍE ~i f. Mărime fundamentală în teoria informației, raportată la un element al mesajului transmis. [G.-D. entropiei] /<fr. entropie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ENTROPÍE s.f. 1. (Fiz.) Mărime termodinamică de stare care reflectă ireversibilitatea proceselor fizice macroscopice. 2. (Telec.) Cantitatea de informație raportată la un element al mesajului transmis. ♦ Stare prin care toate simbolurile unei secvențe comunicate au o probabilitate egală de a fi transmise potrivit teoriei informației. ◊ Entropie estetică = stare de dezordine, de repartizare întâmplătoare a elementelor din care ia naștere opera de artă prin intervenția creatoare a artistului. [Gen. -iei. / < fr. entropie, gr. entropia].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ENTROPÍE s. f. 1. mărime care, în termodinamică, permite a evalua degradarea energiei unui sistem. ◊ măsură care indică gradul de organizare a unui sistem. 2. (în teoria informației) grad de incertitudine, măsurat în biți, legat de mesajele pe care le emite o sursă. (< fr. entropie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

entropíe s. f., art. entropía, g.-d. art. entropíei; pl. entropíi, art. entropíile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

entropíe s.f. mărime statistică împrumutată în lingvistică din teoria comunicației; măsoară gradul de nedeterminare a unui fenomen.
Sursa: DSL (1997) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink