ENTITÁTE, entități, s. f. Conținut de sine stătător, existență determinată (ca întindere, importanță, valoare etc.). – Din fr. entité, lat. entitas, -atis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de romac | Semnalează o greșeală | Permalink

ENTITÁTE ~ăți f. Existență delimitată ca întindere, importanță, valoare etc. /<fr. entité, lat. entitas, ~atis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ENTITÁTE s.f. Ceea ce constituie esența, existența unui lucru; conținut de sine stătător. [Cf. fr. entité, lat. entitas < ens, entis – existență].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ENTITÁTE s. f. 1. existență, realitate de sine stătătoare, delimitată. 2. (fil.) esența unui lucru, existentă independent de acesta. (< fr. entité, lat. entitas)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

entitáte s. f., g.-d. art. entității; pl. entități
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*entitáte f. (mlat. éntitas, -átis, d. lat. ens, entis, part. d. esse, a fi). Filoz. Esență, ființă, lucru: o entitate metafizică.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink