ENTIMÉMĂ, entimeme, s. f. Formă prescurtată de silogism, în care una dintre premise sau concluzia nu este exprimată, ci subînțeleasă. – Din fr. enthymème, lat. enthymema.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

ENTIMÉMĂ s.f. 1. Silogism în care una dintre premise sau concluzia nu este exprimată, ci se subînțelege. 2. Figură de stil constând în exprimarea gândului printr-o contradicție sau sub forma unei concluzii. [Cf. fr. enthymème, gr. enthymema – reflecție].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ENTIMÉMĂ s. f. 1. silogism prescurtat, în care una dintre premise sau concluzia nu sunt exprimate explicit. 2. figură de stil constând în exprimarea gândului printr-o contradicție sau sub forma unei concluzii. (< fr. enthymème, gr. enthymema)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

entimémă s. f., g.-d. art. entimémei; pl. entiméme
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*entimémă f., pl. e (vgr. enthýmema, d. en, și thymós, suflet). Log. Silogizm cu doŭă premise, ĭar a treĭa (mijlocia) subînțeleasă. De ex.: Cuget. Decĭ, exist. (Subînț.: Tot ceĭa ce cugetă există); orĭ-ce mamifer e vivipar. Decĭ, balena e vivipară (subînț.: balena e un mamifer).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink