6 definiții pentru enotehnic, enotehnică   declinări

ENOTÉHNICĂ s. f. Ramură a enologiei care studiază metodele de preparare și de conservare a vinurilor. – Din fr. oenotechnique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

ENOTÉHNICĂ f. Ramură a științei care se ocupă cu metodele de preparare și de conservare a vinurilor. /<fr. oenotechnique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ENOTÉHNICĂ s.f. Tehnica vinificației, a păstrării vinurilor. [Gen. -cii, scris și oenotehnică. / < fr. oenotechnique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

enotéhnică s. f., g.-d. art. enotéhnicii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ENOTÉHNIC, -Ă I. adj. referitor la enotehnică. II. s. f. tehnica vinificației, a păstrării vinurilor. (< fr. oenotechnique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

enotéhnic adj. m., pl. enotéhnici; f. sg. enotéhnică, pl. enotéhnice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink