ENORMITÁTE, enormități, s. f. Caracterul a ceea ce este enorm. ♦ Lucru de necrezut, exagerare. ♦ Absurditate, prostie; extravaganță. – Din fr. énormité, lat. enormitas, -atis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

ENORMITÁTE ~ăți f. rar 1) Caracter enorm. 2) fig. Faptă sau vorbă lipsită de sens. /<fr. énormité, lat. enormitas, ~atis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ENORMITÁTE s.f. 1. (Rar) Întindere colosală. 2. Lucru de necrezut; exagerare. ♦ Prostie, gugumănie; aberație, absurditate. [< cf. fr. énormité, lat. enormitas].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ENORMITÁTE s. f. 1. întindere colosală. 2. lucru de necrezut; exagerare. ◊ prostie; aberație; absurditate. (< fr. énormité, lat. enormitas)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ENORMITÁTE s. 1. v. gigantism. 2. v. nemărginire, nemărginit. 3. v. absurditate.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

enormitáte s. f., g.-d. art. enormității; pl. enormități
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*enormitáte f. (lat. enórmîtas, -átis). Mărime neobișnuită. Fig. Gravitate: enormitatea uneĭ greșelĭ. Atrocitate: enormitatea uneĭ crime. Prostie, gogomănie: a spune enormitățĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink