13 definiții pentru „enorm”   declinări

ENÓRM, -Ă, enormi, -e, adj. Foarte mare, imens, uriaș, colosal. ♦ (Adverbial) a) Foarte mult; b) (urmat de determinări adjectivale introduse prin prep. „de”, formează superlativul acestora) extrem de..., extraordinar de... – Din fr. énorme, lat. enormis.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ENÓRM, -Ă, enormi, -e, adj. Foarte mare, imens, uriaș, colosal. ♦ (Adverbial) a) Foarte mult; b) (urmat de determinări adjectivale introduse prin prep. „de”, formează superlativul acestora) extrem de..., extraordinar de... – Din fr. énorme, lat. enormis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

enórm adj. m., pl. enórmi; f. enórmă, pl. enórme
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ENÓRM adj. 1. v. extraordinar. 2. v. uriaș. 3. (fig.) mamut. (O uzină ~.) 4. v. nemărginit. 5. colosal, imens, nenumărat, (înv. și reg.) nesocotit. (O mulțime ~.) 6. v. incalculabil.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Enorm ≠ infim
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ENÓRM1 adv. 1) Foarte mult. 2) (urmat de adjective cu prepoziția de) Extrem de...; din cale afară de...; nemaipomenit de... ~ de greu. /<fr. énorme, lat. enormis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ENÓRM2 ~ă (~i, ~e) Care este de proporții foarte mari; extraordinar de mare; gigantic; uriaș; colosal; imens. /<fr. énorme, lat. enormis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ENÓRM, -Ă adj. Foarte mare, imens, colosal. // adv. Foarte mult; extrem de... [< fr. énorme, it. enorme, cf. lat. enormis < ex – afară, norma – regulă].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ENÓRM, -Ă I. adj. foarte mare, imens, colosal. II. adv. foarte mult; extrem de... (< fr. énorme, lat. enormis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ENÓRM, -Ă, enormi, -e, adj. Foarte mare, imens, colosal, uriaș. Asemeni unui bărzăun enorm... dinamul bîzîie înfundat. BOGZA, C. O. 178. Pescarul de la apa Fru­moasei încalță niște cizme enorme de cauciuc pînă la coapse. SADOVEANU, V. F. 83. Un cal... trîntit pe spate, sugrumat de jug, se zbătea din picioare, ca un gîndac enorm, cu fața-n sus. VLAHUȚĂ, O. A. III 50. ♦ (Adverbial) a) Foarte mult. b) (Urmat de determinări adjectivale introduse prin prep. « de » formează superlativul acestora) Extrem de..., extraordinar de... Urcuș enorm de greu.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

enórm adj. m., pl. enórmi; f. sg. enórmă, pl. enórme
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

enorm a. 1. mare peste măsură: un câine enorm; 2. fig. excesiv; o prostie enormă.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*enórm, -ă adj. (lat. e-normis, d. normă, regulă). Mare peste măsură, excesiv: arbore enorm. Fig. Succes, noroc enorm. Adv. În mod enorm.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink