2 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ENERVARE, enervări, s. f. Acțiunea de a (se) enerva și rezultatul ei; tensiune nervoasă caracterizată prin neliniște, nerăbdare, agitație, iritare, înfuriere. – V. enerva.

ENERVARE, enervări, s. f. Acțiunea de a (se) enerva și rezultatul ei; tensiune nervoasă caracterizată prin neliniște, nerăbdare, agitație, iritare, înfuriere. – V. enerva.

enervare sf [At: NEP. VIND. 3/17 / Pl: ~vări / E: enerva] 1 (Îvr) Epuizare. 2 Iritare. 3 (Med) Enervație.

ENERVARE, enervări, s. f. Tensiune nervoasă caracterizată prin neliniște, nerăbdare, agitație; iritare. V. agasare. Adunase în ea atîta neliniște, enervare, încordare mocnită și frică. DUMITRIU, B. F. 116. O ușoară enervare începea să coprindă trupa de atîta lungă așteptare. D. ZAMFIRESCU, R. 258.

ENERVARE s.f. 1. Acțiunea de a (se) enerva și rezultatul ei; iritare, înfuriere. 2. (Med.) Enervație. [< enerva].

ENERVARE ~ări f. 1) v. A ENERVA și A SE ENERVA. 2) Tensiune nervoasă manifestată prin neliniște; agitație; nerăbdare. /v. a enerva

enervare f. 1. Med. mare slăbiciune; 2. starea celui enervat.

ENERVA, enervez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde calmul, a-și ieși sau a scoate pe cineva din fire; a (se) înfuria, a (se) irita; a (se) indispune. – Din fr. énerver.

ENERVA, enervez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde calmul, a-și ieși sau a scoate pe cineva din fire; a (se) înfuria, a (se) irita; a (se) indispune. – Din fr. énerver.

enerva [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: ~vez / E: fr enerver, cf lat enervare] 1-2 vrtf (Asr) A (se) moleși. 3-4 vrtf (Asr) A slăbi sau a face să slăbească. 5-6 vrtf A-și pierde sau a face să-și piardă calmul, ieșindu-și din fire Si: a (se) irita, a (se) înfuria, a (se) mânia. 7 vtf (Înv; c. i. noțiuni abstracte) A impresiona.

ENERVA, enervez, vb. I. Tranz. A aduce (pe cineva) într-o stare de enervare, a face (pe cineva) să-și piardă calmul, să-și iasă din fire, a irita, a înfuria. V. supăra, agasa.Refl. A ajunge într-o stare de iritare, a-și ieși din fire. După cinci minute te enervezi și-mi spui că-s tare de cap. C. PETRESCU, C. V. 100.

ENERVA vb. I. tr., refl. A (se) înfuria, a (se) irita; a (se) indispune. [Cf. fr. énerver, lat. enervare].

ENERVA vb. tr., refl. a (se) înfuria, a (se) irita. (< fr. énerver)

A SE ENERVA mă ~ez intranz. A fi cuprins de nervozitate; a-și pierde calmul; a se irita. /<fr. énerver

A ENERVA ~ez tranz. A face să-și piardă calmul. /<fr. énerver

enervà v. a slăbi energia fizică sau morală.

*enervațiúne f. (lat. enervátio, -ónis). Slăbirea nervilor. Fig. Perderea răbdăriĭ, iritare. – Și -áție, dar maĭ des -áre.

*enervéz v. tr. (lat. e-nervare). Slăbesc nerviĭ. Fig. Plictisesc, supăr, irit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

enervare (iritare) s. f., g.-d. art. enervării; pl. enervări

enervare (iritare) s. f., g.-d. art. enervării; pl. enervări

enervare s. f., g.-d. art. enervării; pl. enervări

enerva (a ~) (a înfuria) vb., ind. prez. 1 sg. enervez, 3 enervea; conj. prez. 1 sg. să enervez, 3 să enerveze

enerva (a ~) (a înfuria) vb., ind. prez. 3 enervea

enerva (a se înfuria) vb., ind. prez. 1 sg. enervez, 3 sg. și pl. enervea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ENERVARE s. 1. agasare, iritare, plictisire, sâcâială, sâcâire, (livr.) tracasare, (pop.) zădărâre. (~ cuiva cu tot felul de fleacuri.) 2. v. nervozitate.

ENERVARE s. 1. agasare, iritare, plictisire, sîcîială, sîcîire, (livr.) tracasare, (pop.) zădărîre. (~ cuiva cu tot felul de fleacuri.) 2. irascibilitate, iritabilitate, iritare, iritație, necaz, nervozitate, supărare, surescitabilitate, surescitare, (pop.) năduf. (Stare de ~ trecătoare.)

ENERVA vb. a agasa, a indispune, a irita, a necăji, a plictisi, a sâcâi, a supăra, (livr.) a tracasa, (pop.) a ciudi, a zădărî, (reg.) a zăhătui, (Mold.) a chihăi, (Ban.) a zăgălui, (Mold. și Bucov.) a zăhăi, (înv.) a scârbi, (pop. fig.) a ardeia, (reg. fig.) a scociorî. (Îl ~ cu insistențele.)

ENERVA vb. a agasa, a indispune, a irita, a necăji, a plictisi, a sîcîi, a supăra, (livr.) a tracasa, (pop.) a ciudi, a zădărî, (reg.) a zăhătui, (Mold.) a chihăi, (Ban.) a zăgălui, (Mold. și Bucov.) a zăhăi, (înv.) a scîrbi, (pop. fig.) a ardeia, (reg. fig.) a scociorî. (Îl ~ cu insistențele.)

Intrare: enervare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • enervare
  • enervarea
plural
  • enervări
  • enervările
genitiv-dativ singular
  • enervări
  • enervării
plural
  • enervări
  • enervărilor
vocativ singular
plural
Intrare: enerva
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • enerva
  • enervare
  • enervat
  • enervatu‑
  • enervând
  • enervându‑
singular plural
  • enervea
  • enervați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • enervez
(să)
  • enervez
  • enervam
  • enervai
  • enervasem
a II-a (tu)
  • enervezi
(să)
  • enervezi
  • enervai
  • enervași
  • enervaseși
a III-a (el, ea)
  • enervea
(să)
  • enerveze
  • enerva
  • enervă
  • enervase
plural I (noi)
  • enervăm
(să)
  • enervăm
  • enervam
  • enervarăm
  • enervaserăm
  • enervasem
a II-a (voi)
  • enervați
(să)
  • enervați
  • enervați
  • enervarăți
  • enervaserăți
  • enervaseți
a III-a (ei, ele)
  • enervea
(să)
  • enerveze
  • enervau
  • enerva
  • enervaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

enervare, enervărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) enerva și rezultatul ei; tensiune nervoasă caracterizată prin neliniște, nerăbdare, agitație, iritare, înfuriere. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Adunase în ea atîta neliniște, enervare, încordare mocnită și frică. DUMITRIU, B. F. 116. DLRLC
    • format_quote O ușoară enervare începea să coprindă trupa de atîta lungă așteptare. D. ZAMFIRESCU, R. 258. DLRLC
  • 2. medicină Enervație. DN
    sinonime: enervație
etimologie:
  • vezi enerva DEX '09 DEX '98 DN

enerva, enervezverb

  • 1. A face să-și piardă sau a-și pierde calmul, a-și ieși sau a scoate pe cineva din fire; a (se) înfuria, a (se) irita; a (se) indispune. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote După cinci minute te enervezi și-mi spui că-s tare de cap. C. PETRESCU, C. V. 100. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.