ENERVÁNT, -Ă, enervanți, -te, adj. Care enervează; agasant, supărător, iritant. – Din fr. énervant.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de claudia | Greșeală de tipar | Permalink

ENERVÁNT ~tă (~ți, ~te) Care enervează; în stare să irite sau să enerveze; iritant; agasant; supărător. /<fr. énervant
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

ENERVÁNT, -Ă adj. care enervează; supărător, iritant. (< fr. énervant)
Sursa: MDN | Adăugată de raduborza | Greșeală de tipar | Permalink

ENERVÁNT, -Ă adj. Supărător, iritant. [Cf. fr. énervant].
Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Greșeală de tipar | Permalink

ENERVÁNT adj. agasant, iritant, plicticos, plictisitor, sâcâitor, supărător. (S-a creat o situație ~.)
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

Enervant ≠ calmant
Sursa: Antonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

enervánt adj. m., pl. enervánți; f. sg. enervántă, pl. enervánte
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink