11 definiții pentru „enervant”   declinări

ENERVÁNT, -Ă, enervanți, -te, adj. Care enervează; agasant, supărător, iritant. – Din fr. énervant.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ENERVÁNT, -Ă, enervanți, -te, adj. Care enervează; agasant, supărător, iritant. – Din fr. énervant.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

enervánt adj. m., pl. enervánți; f. enervántă; pl. enervánte
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ENERVÁNT adj. agasant, iritant, plicticos, plictisitor, sâcâitor, supărător. (S-a creat o situație ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Enervant ≠ calmant
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ENERVÁNT ~tă (~ți, ~te) Care enervează; în stare să irite sau să enerveze; iritant; agasant; supărător. /<fr. énervant
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ENERVÁNT, -Ă adj. Supărător, iritant. [Cf. fr. énervant].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ENERVÁNT, -Ă adj. care enervează; supărător, iritant. (< fr. énervant)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

enervánt adj. m., pl. enervánți; f. sg. enervántă, pl. enervánte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

enervant a. propriu a enerva: căldură enervantă.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*enervánt, -ă adj. (fr. énervant; lat. enérvans, -ántis). Care te enervează.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink