energie, energii s. f. 1. Capacitate a unui sistem de a efectua lucru mecanic în trecerea dintr-o stare în altă stare. 2. Forță, putere, vigoare, tărie; capacitate de a acționa. 3. (La pl.) Energii divine necreate = lucrările lui Dumnezeu, izvorând din ființa Sa și fiind comune persoanelor Sfintei Treimi, prin care Dumnezeu se lasă împărtășit oamenilor. ♦ Disputa sfântului Grigore Palama (†1359) cu teologii scolastici latini Varlaam și Achindin despre lucrările lui Dumnezeu, despre har și despre relația dintre acestea și ființa lui Dumnezeu, constituind o dezvoltare târzie a teologiei bizantine. – Din fr. énergie, lat. energia. (< gr. energhia).