ENDOSCOPÍE s. f. Metodă de examinare pe viu a unui organ cavitar sau tubular cu ajutorul endoscopului. – Din fr. endoscopie.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ENDOSCOPÍE f. Metodă de examinare cu ajutorul endoscopului. /<fr. endoscopie, germ. Endoskopie
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ENDOSCOPÍE s.f. (Med.) Examinare a interiorului anumitor organe cu ajutorul endoscopului. [Gen. -iei. / < fr. endoscopie, cf. gr. endon – înăuntru, skopein – a privi].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ENDOSCOPÍE s. f. examinare a interiorului anumitor organe cavitare sau tubulare cu ajutorul endoscopului. (< fr. endoscopie)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
endoscopíe s. f. (sil. mf. -sco-), art. endoscopía, g.-d. endoscopíi, art. endoscopíei
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ENDOSCOPÍE (‹ fr. {i}; {s} endo- + gr. skepeo „a examina”) s. f. Metodă de examinare pe viu a unui organ cavitar sau tubular cu ajutorul unor instrumente înzestrate cu sisteme optice și de iluminat, care se introduc în organele explorate (ex. gastroscopie, bronhoscopie, restosigmoidoscopie etc.).
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink