3 definiții pentru endorfină
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
endorfină s. f. (biol.) ◊ „Aproape concomitent, oameni de știință din München (R.F.G.), Palo Alto (S.U.A.) și Aberdeen (Marea Britanie) au izolat din creierul șobolanilor și porcilor un număr de substanțe analgezice, denumite endorfine.” Sc. 19 X 77 p. 5. ◊ „Dr. G. își consacră aproape în exclusivitate lucrările endorfinelor și enkefalinelor.” Sc. 19 I 78 p. 5; v; și 22 XII 79 p. 5, R.l. 16 XII 81 p. 6 (din fr. endorphine; DTN 1977)
beta-endorfină s. f. 1976 (med.) Tip de hormon cerebral v. protidic, supermorfină [și betta-andorfină] //din beta + endorfină//
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+endorfină s. f., g.-d. art. endorfinei; pl. endorfine
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
Intrare: endorfină
endorfină substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||