ENCÓMIU s.n. v. encomion.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

encómiu (-ii), s. n. – Elogiu, laudă. – Var. (înv.) engomion, engomie. Gr. ἐνϰώμιον. Sec. XVIII (Gáldi 179). – Der. encomiastic, adj.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink