ENANTIOTROPÍE s. f. (Chim.) Proprietate a unor substanțe de a trece în două sisteme de cristalizare diferite, păstrând aceeași stare de agregare, în condiții fizice ce variază adecvat. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. énantiotropie, engl. enantiotropy.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

ENANTIOTROPÍE s.f. Proprietate a unui corp de a cristaliza în două structuri cristaline diferite în funcție de temperatură și de presiune, fără schimbarea stării de agregare. [Pron. -ti-o-. / < fr. énantiotropie].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ENANTIOTROPÍE s. f. proprietate a unor substanțe de a cristaliza în două structuri cristaline diferite, în funcție de temperatură și de presiune, fără schimbarea stării de agregare. (< fr. énantiotropie, engl. enantiotropy)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

enantiotropíe s. f. (sil. -ti-o-tro-), art. enantiotropía, g.-d. enantiotropíi, art. enantiotropíei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink