ENALÁGĂ s.f. (Lit.) Figură de stil care constă în schimbarea unui element al discursului cu un altul. [Cf. it. enallage, lat., gr. enallage].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ENALÁGĂ s. n. figură de stil care constă în schimbarea unui element al discursului cu un altul. (< fr., gr. enallage)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

enálagă s. f., g.-d. art. enálagei; pl. enálage
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*enalágă f., pl. e (vgr. enallagé, schimbare; lat. enállage. V. ipalagă și paralaghie. Gram. O figură sintactică care consistă în întrebuințarea unuĭ nume propriŭ îld. unu comun, ca: Cartaginezu îld. Hanibal.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink