EMÚL, emuli, s. m. Persoană care se străduiește să egaleze sau să întreacă pe cineva într-un domeniu de activitate. – Din fr. émule, lat. aemulus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

EMÚL ~i m. Persoană care se străduiește să egaleze sau să întreacă pe cineva. /<fr. émule, lat. aemulus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EMÚL s.m. Rival, concurent (mai ales în artă, în știință). [Cf. fr. émule, lat. aemulus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EMÚL s. m. rival, concurent (într-un domeniu). (< fr. émule, lat. aemulus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EMÚL s. v. concurent.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

emúl s. m., pl. emúli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*émul, -ă s. și adj., pl. m. lĭ (lat. áemulus, rival). Care caută să ajungă orĭ să-l întreacă pe altu înălțîndu-se pînă la el. V. rival.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ému (pasăre) s. m., art. émul; pl. ému
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink