EMPÍRIC, -Ă, empirici, -ce, adj. Bazat (numai) pe experiență; care privește empirismul, care are la bază empirismul. ◊ Formulă empirică = formulă obținută prin prelucrarea pur matematică a unor date experimentale, fără substrat teoretic. Medicină empirică = tratament al bolilor numai pe bază de experiență și de cazuri antecedente. – Din fr. empirique, lat. empiricus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de andreeadima | Semnalează o greșeală | Permalink

empíric adj. m., pl. empírici; f. empírică, pl. empírice
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EMPÍRIC ~că (~ci, ~ce) Care se bazează exclusiv pe experiență și pe simțuri. /<fr. empirique, lat. empiricus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EMPÍRIC, -Ă adj. Bazat numai pe experiența senzorială. ♦ Care se referă la empirism, care aparține empirismului. [Cf. fr. empirique, gr. empeirikos < empeiria – experiență].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EMPÍRIC, -Ă adj. 1. bazat numai pe experiența senzorială. 2. referitor la empirism. (< fr. empirique, lat. empiricus, gr. empeirikos)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

empíric adj. m., pl. empírici; f. sg. empírică, pl. empírice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*empíric, -ă adj. (vgr. empeirikós, d. émpeiros, experient [!]). Care se bazează numaĭ pe experiență, nu pe metodă științifică: medicină empirică (= băbească). Subst. Filosof [!] care derivă toate ideile din experiență, empirist: Condillac era un empiric. Șarlatan care se dă drept medic. Adv. În mod empiric: babele tratează boalele [!] empiric. V. practic.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink