EMOTIVITÁTE s. f. Faptul de a se emoționa ușor; stare emotivă; însușirea de a fi emotiv; impresionabilitate. – Din fr. émotivité.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

EMOTIVITÁTE f. Caracter emotiv. /<fr. émotivité
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EMOTIVITÁTE s.f. Stare emotivă; însușirea de a fi emotiv. [Cf. fr. émotivité].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EMOTIVITÁTE s. f. 1. însușirea de a fi emotiv; gradul de reactivitate a cuiva la factorii emotivi. 2. reacție emotivă exagerată. (< fr. émotivité)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EMOTIVITÁTE s. impresionabilitate, sensibilitate, simțire. (De o mare ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

emotivitáte s. f., g.-d. art. emotivității
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink