9 definiții pentru emotivism
Explicative DEX
EMOTIVISM s. n. Teorie conform căreia propozițiile moralei nu descriu stări de fapt, ci exprimă sau provoacă sentimente și atitudini ce au legătură cu istoria folosirii cuvintelor. – Din fr. émotivisme.
emotivism sns [At: DN / E: fr émotivisme] Școală etică neopozitivistă care consideră că fundamentul noțiunilor și al judecăților morale este pur emotiv, exprimând doar intențiile și dorințele celui care le enunță.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EMOTIVISM s. n. Școală etică neopozitivistă care consideră că fundamentul noțiunilor și al judecăților morale este pur emotiv. – Din fr. émotivisme.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
EMOTIVISM s.n. Școală etică neopozitivistă care consideră că fundamentul noțiunilor și al judecăților morale este pur emotiv, exprimînd doar intențiile și dorințele celui care le enunță. [Cf. fr. émotivisme].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EMOTIVISM s. n. școală etică neopozitivistă care consideră că fundamentul noțiunilor și al judecăților morale este pur emotiv, exprimând doar intențiile și dorințele celui care le enunță. (< fr. émotivisme)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
emotivism s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
emotivism s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
emotivism s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Enciclopedice
EMOTIVÍSM (< fr.) s. n. Teorie dezvoltată în cadrul filozofiei analitice, conform căreia propozițiile moralei nu descriu stări de fapt, ci exprimă sau provoacă sentimente și atitudini ce au legătură cu istoria folosirii cuvintelor. Reprezentanți: R. Carnap, M. Schlick, H. Reichenbach, A.J. Ayer, Ch.L. Stevenson.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
emotivismsubstantiv neutru
- 1. Teorie conform căreia propozițiile moralei nu descriu stări de fapt, ci exprimă sau provoacă sentimente și atitudini ce au legătură cu istoria folosirii cuvintelor. DEX '09
- diferențiere Școală etică neopozitivistă care consideră că fundamentul noțiunilor și al judecăților morale este pur emotiv. DEX '98 DN
etimologie:
- émotivisme DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.