EMONDÓR, emondoare, s. n. Unealtă folosită la emondaj. – Din fr. émondoir.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

EMONDÓR s.n. Unealtă folosită la emondaj. [Cf. fr. émondoir].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EMONDÓR s. n. unealtă pentru emondaj. (< fr. émondoir)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

emondór s. n., pl. emondoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink